Ascult Morphine, ca-s baiat fin

Posted on 17 Februarie 2013

0


Morphine este febletea mea in materie de trio-uri rock’n’roll, desi in istorie sunt o gramada de astfel de formule care au rupt fasul mult mai grav. Dar Morphine sunt unici, fiindca nu s-au folosit de instrumentul emblematic al rock’n’roll-ului, ghitara electrica. Si nici macar claviaturile nu si-au gasit loc in context.

Morfinii stabili au fost doi Mark Sandman (voce si slide bass – cu doua corzi) si Dana Colley (saxofon – tenor si bariton, ceea ce l-ar uimi pe Catalin Maruta). Pe la tobe s-au rotit Jerome Deupree si Billy Conway.

Bietul Sandman a fost stabil numai pana in vara lui 99, cand s-a prabusit pe scena, la un festival rock din Italia, in gradina din Palestrina. A lasat in urma sase albume de studio cu Morphine, toate al naibii de echilibrate valoric.

Trupa asta mi se pare un model de eficienta creativa in rock’n’roll. Every song is a winner!

Pentru mai multe detalii, da-i pe wikipedia.

Morphine – Honey White (live)

Morphine – Super Sex (live)