14 melodii de fredonat in circa 30 de minute – partea a II-a

Posted on 3 Iulie 2009

4


Deci revin cu partea a II-a, spre indignarea celor care asculta muzica serioasa si ma cred si pe mine unul de-al lor.

9. The Kinks – Dedicated Follower Of Fashion (1966)

Una dintre cele mai bune si mai britanice trupe de rochenrol din lume. Dupa ce au pus temeliile hard rock-ului cu riff-urile de beton armat de la „You Really Got Me”, au venit apoi cu un stil ce punea unul langa altul doua idiomuri ce pareau a fi adversare ireconciliabile, rock’n’roll-ul si asa numitul „music hall”, muzica „pop” britanica din a doua jumatate a secolului XIX si prima jumatate a secolului XX. „Dedicated Follower Of Fashion” este un exemplu magistral in acest sens. Si deasemenea un exemplu magistral de bascalie la adresa celor care erau fashion victims in acea perioada, asa numitii mods, precursori ai hipsterilor de azi. Nu mai stau sa povestesc acum cat de mult au influentat Kinks diverse forme moderne si post-moderne de rock’n’roll sau pop, ca n-am timp.

10. The La’s – There She Goes (1988)

The La’s sunt una dintre cele mai tari trupe liverpuliene de dupa Beatles si una dintre cele mai influente trupe cu un singur album in timpul vietii dupa Sex Pistols. Cum pe cine au influentat? Pe Oasis. Spre deosebire de Nicolas Cage si Michael Jackson, care au luat-o pe fiica lui Elvis de nevasta, pe rand, Oasis l-au luat recent pe fostul tobar de la La’s in formatie. There She Goes e un clasic ingenuu de late eighties cu sunet de mid sixties, undeva intre candoarea Byrds si cinismul Velvet Underground. Desi pare o piesa despre o femeie fatala, refrenul ar face de fapt trimiteri la consumul de heroina. Cum eu am fumat doar iarba, continui sa cred ca There She Goes e o piesa despre o femeie fatala. (Robbie Williams, acest Tudor Chirila al Regatului Unit, a facut si el un cover dupa There She Goes. Bunicel.)

11. The Lovin’ Spoonful – Daydream (1966)

Erau din New York, dar sunau la fel de sunny ca orice trupa de pe Coasta de Vest. Liderul John Sebastian e unul dintre marile talente ale muzicii americane, cu o cariera respectabila on his own. Cantecelul asta e o comoara si il cant adesea in gand de ani de zile. Fiind din epoca aia, cica s-ar referi tot la droguri. It makes me laugh. What a day for a daydream, custom made for a daydreaming boy. Cantecelul asta ma va urmari toata viata.

12. Supergrass – Alright (1995)

Anii ’60 si anii ’90 au fost foarte grozavi pentru pop si rochenrol, ceea ce ma face sa ma gandesc ca cifrele 6 si 9 sunt complementare. Poate ca numerologul Iliuta ne va lamuri in aceasta privinta sau mai bine nu. Supergrass sunt una dintre prea multele trupe britanice misto si originale din anii 90 (ciudat cum s-a oprit robinetul decada urmatoare si din Albion au venit aproape numai mediocritati. sau am imbatranit eu?). Supergrass au descins direct din stirpea Kinks-ilor de care vorbeam mai devreme, cu care au mult mai multe in comun decat faptul ca au si ei in componenta doi frati. Dar atentie, nu-s deloc un fel de copy cat. Supergrass sunt Supergrass, o trupa cu influente, la fel cum Jesus era si el un profet cu influente. Alright este melodia pe care am sa dansez la 80 de ani, in camera mea din azilul de batrani.

13. The Wannadies – You And Me Song (1994)

Mai vechi chiar si decat Cardigans, Wannadies au facut cunoscuta lumii intregi delicioasa scena indie pop suedeza, semnand cu un label major:)) Tot ca si Cardigans, au atras atentia prin includerea unui cantecel al lor pe coloana sonora a filmului Romeo + Juliet. Cantecelul este You And Me Song. Spre deosebire de Cardigans nu si-au mentinut succesul la scara larga, desi ascultand alte piese am tras concluzia ca aveau potential. Insa oamenii continua sa cante si azi ptr cine stie sa-i aprecieze. You And Me Song e o combinatie incredibila intre o tema usor bossa nova si un refren usor rock’n’roll. Ziceam candva ca am sufletul unui suedez care-si face vacantele in Spania.

14. Jackie Wilson – (Your Love Keep Lifting Me) Higher And Higher (1967)

Afirmam pe blog acum vreo doua post-uri ca nu stiu ce as alege intre o voce de negru si o pula de negru. M-am hotarat intre timp: o voce de negru, ca lungimea nu conteaza (pigmentii nici macar atat). La rascrucea dintre anii 50 si 60, Jackie Wilson, impreuna cu alti barosani care-si ziceau Ray Charles, James Brown sau Sam Cooke formulau un nou limbaj muzical, extras din rhythm’n’blues, jazz si gospel, denumit formal „soul music”. Eu i-as fi zis „soul & balls”. Suflet si coaie, asta inseamna un barbat total (si bani? si masina ca lumea?) Dar hai sa revenim la Jackie Wilson. Unul dintre cele mai mari hit-uri ale sale este acest Higher And Higher. Pe iutub este o versiune live destul de rough fata de varianta de studio, cu el dansand in stilu’ caracteristic. Era alta in care dansa si mai misto, dar a disparut. Wilson a facut infarct pe scena in 1975 si a ramas in stare vegetativa pana in 1984 (ce cacat e viata asta pentru unii oameni minunati. un destin asemanator a avut un alt mare artist soul/funk, Curtis Mayfield, plus Marvin Gaye impuscat de tac’su). Spuneam ca varianta asta live suna putin diferit. Pe youtube se mai gaseste totusi Higher And Higher in varianta originala, sub forma unui video cu de curand raposatul MJ, un mare admirator al lui JW, dansand pe ea.

PS Apropo de ce se intampla de ceva timp cu muzica de pe iutub. S-o fut pe mama fratilor Warner!