14 melodii de fredonat in circa 30 de minute – partea I

Posted on 2 Iulie 2009

4


Fara glamour, fara mister, fara fite de hipster. Just nice and cheerful songs. Let’s singalong with me:)

1. Acid House Kings – This Is A Heart Is A Stone (2005)

Cea mai tare trupa suedeza de la ABBA incoace. Canta din 91, cand cei trei fondatori, fratii Odlund si Johan Angergard, aveau in jur de 15 ani si erau mari fani ai scenei indie pop britanice (care era infinit mai misto si mai creativa decat acum). Primul album le-a aparut in 92 si de atunci si-au propus sa scoata mai scoata inca doua la o distanta de 5 ani fiecare. Si asa au facut. Bineinteles, intre timp le-au crescut flocii cei blonzi, s-au dezvirginat, li s-a ingrosat vocea, si-au luat o gagica in formatie. Ciclul de trei albume s-a incheiat in 2002, asa ca apoi au putut sa scoata unul nou ceva mai devreme. Sing Along with Acid House Kings se cheama el si este insotit de un DVD ptr karaoke. Din fericire piesele de pe DVD se gasesc pe youtube, asa ca atunci cand ma nimeresc singur acasa sau in birou mai cant si eu cu AHK (asta din cauza ca am voce groaznica si nu tin sa ma auda si altii).

2. The Beach Boys – Wouldn’t It Be Nice (1966)

Daca mi-ai pune iataganul la gat si mi-ai cere sa spun care-i cel mai tare album din istoria muzicii pop/rock, cu spaima as pronunta: Beach Boys – Pet Sounds (1966). Asta desigur spre uimirea prietenilor mei rochisti. Melodii si sunete incredibile. Se aud si mai grozav cu o iarba (am probat). Chiar daca nu-s hippiot si cred ca Tim Leary a fost un asshole, cate odata zic si eu ca amicu’ Thom Yorke: „I wish it was the sixties”. Wouldn’t it be nice?:)

3. The Beatles – Getting Better (1967)

Un cantec fabulos de pe un album fabulos, Sgt. Pepper… Asta as vrea sa mi-l cante la inmormantare. Cand s-ar auzi Paul: „A little better all the time”, cu John, din spate: „It can’t get no worse”, as invia pur si simplu . Better, better, better…

4. Big Star – September Gurls (1974)

Au cantat in prima jumatate a anilor 70 cand au scos trei albume fara de succes. Oarecum normal intr-o epoca in care lumea era coplesita sub maretia trupelor de hard rock sau prog. Big Star luasera rochenrolu’ de acolo de unde il lasasera pe la jumatatea decadei precedente Beatles, Who sau Byrds. Melodii simple, guitar-based, aparent moi, dar totusi cu coi. Dupa desfiintare, notorietatea trupei avea sa creasca, inclusiv datorita unora ca R.E.M., care au declarat Big Star drept una dintre influentele lor majore.  La fel au facut apoi multe alte trupe de new wave, alternativ sau indie, astfel ca allmusic.com ii numeste cea mai importanta formatie cult dupa Velvet Underground. Big Star s-a reunit in 1993, fara unul dintre membrii fondatori, Chris Bell, absent pe motiv de deces. Pe youtube se mai gasesc doar versiuni live recente la „September Gurls”, fara exagerare, o capodopera a muzicii pop/rock. Am fost surprins sa gasesc piesa pe trilulilu, unde, previzibil, are mai putine comment-uri decat Nicolae Guta.

5. The Clash – Train In Vain (1979)

As merita sa iau bataie de la punkisti ca i-am bagat pe The Clash la cantecele de fredonat. Dar „Train In Vain” este de fredonat, cu toate ca ramane un punk cu coaie mari (da, da, punk). Fucking timeless! (Important de stiut, voce la piesa asta este Mick Jones, nu Joe Strummer).

6. Donovan – Jennifer Juniper (1968)

Initial scotianul Donovan Leitch suna ca un Bob Dylan wannabe, which is bad. In scurt timp insa, omul si-a gasit un stil propriu, un fel de pop-folk psihedelic, very charming. Probabil hipsterii zic ca e un hippiot obsolete, dar nu-si dau seama cat de mult a influentat indie pop-ul recent, incepand cu regii absoluti ai genului si compatriotii sai, Belle & Sebastian (numai asculta cu atentie vocea lui Stuart Murdoch). Jennifer Juniper e un cantecel tare simpatic despre gagica lui de atunci, Jennifer Boyd (sora lui Patty Boyd, nevasta, pe rand, a lui George Harrison si Eric Clapton).

7. The Housemartins – Happy Hour (1986)

Sunt considerati cea mai importanta trupa indie pop britanica din anii 80, dupa The Smiths of course. Mie imi suna ca un adevarat antidot pentru poponarelile smiorcaite ale lui Morrisey. Housemartins au cantat doar vreo 5 ani, suficient pentru a ramane in istorie. Paul Heaton (solist vocal) va fonda apoi Beautiful South (alta trupa delicioasa), impreuna cu un alt coleg de la Housemartins, Dave Hemingway (tobar si deasemenea vocalist). Fostul basist de la Housemartins, Norman Cook, avea sa cunoasca si el o mare glorie, sub aliasul Fatboy Slim…

8. I’m From Barcelona – Oversleeping (2006)

I’m From Barcelona sunt de fapt din Suedia. Cica formatia are 29 de membrii, dar de fapt unul singur conteaza, Emanuel Lundgren, omul care e lead vocal si face cantecele. IT-ist de meserie, in concediul sau din 2005, s-a gandit sa inregistreze niste cantece si a chemat niste prieteni sa bage si ei la refrene. Si asa s-au strans aia 29 de care ziceam. Emanuel spunea intr-un interviu ca un alt nume care li s-ar potrivi foarte bine ar fi Happy Amateurs. Amatorii au deja doua albume (la Mute Records if you know what I mean) si au cantat inclusiv in America, la Lollapalooza, unde au facut ravagii dupa cum se vede pe youtube. Despre „Oversleeping” ce sa zic? E povestea vietii mele de zi cu zi:)

Dupa partea I va urma partea a II-a, cu restu’ de sase melodii. Cand ma trezesc, desigur. Si daca o sa mai am chef:d