May I sit and stare at you for a while?

Posted on 28 Aprilie 2009

10


Kevin Ayers e un personaj destul de obscur ptr cei care nu sunt familiarizati cu latura „cult” a rock-ului din anii 60-70. Omul este asociat cu asa-numita scena din Canterbury, cea care a dat o intreaga serie de trupe aflate undeva la confluenta dintre rock progresiv, free jazz si muzica experimentala. Eu am abordat muzica asta mai mult din curiozitate stiintifica, fiindca in general prefer pop-ul de fitze si rochenrol-ul primitiv. Cea mai cunoscuta dintre trupele astea din Canterbury e Soft Machine, o veritabila institutie a genului, prin care s-au perindat nspe mii de instrumentisti. Intre ei si numitul Ayers, membru fondator.

Fiul unui diplomat britanic, si-a petrecut copilaria prin Malayezia si alte tinuturi exotice, astfel se explica atitudinea lui de tipul „ma doare la basca” de mai tarziu. Reintors in Anglia, ca sa studieze la Canterbury, s-a inhaitat cu totul soiul de freaks de pe acolo si s-a pus pe muzici. Astfel s-a nascut Soft Machine, in 66. Singurul moment in care SM a cochetat cu mainstream-ul a fost in 68, cand in cantat in deschidere ptr Jimi Hendrix intr-un turneu american. Acel turneu l-a ingrozit teribil pe Ayers, care povesteste cum toata bautura era gratis, iar gagicile cele mai bune stateau aliniate, la dispozitia lor. N-a putut sa suporte asa ceva. Curand a parasit Soft Machine si a plecat intr-o vacanta de aproape un 1 an la Ibiza. S-a intors apoi in UK si a realizat primul lui LP solo, Joy Of A Toy. Au urmat multe altele, iar intre ele vacantele obisnuite la Ibiza. Canta si acum, doar ca nu a mai scos un disc de studio de prin 92. S-o fi plictisit…

Muzica lui este etichetata in mod obisnuit ca prog-rock, din cauza asocierii cu scena din Canterbury, dar nu stiu in ce masura i se potriveste o astfel de eticheta. A fost asemanat cu alti „eroi cult” ai epocii: Syd Barrett, Tim Buckley (tatal lui Jeff) sau Nick Drake. Discutabile si respectivele asemanari. Astia erau depresivi-narcomani-suicidali ca dovada ca au murit de tineri (deci astia chiar sunt eroi). Pe Ayers, asa cum spuneam, il doare la basca. Adica are o atitudine detasata, un umor traznit si spirit ludic omniprezent. Se vede ca e un tip rafinat, care bea vin de soi si fumeaza hashis de calitate, nu ca altii care baga ca dementii in vena.

May I?, piesa pe care o gasiti atasata aci, e de pe al doilea album al lui, Shooting At The Moon, din 70. Albumul oscileaza intre cantecele din astea simpatice cum e May I? si traznai avantgardiste, precum una care se cheama „Pisser dans un violon” (si suna intocmai). F. interesant ca Ayers e acompaniat de o trupa botezata Kevin Ayers & The Whole World (ha-ha), din care facea parte si un june de 17 ani, ca basist, pe numele lui Mike Oldfield (da, ala cu Tubular Bells). In afara de el se mai afla un pianist pe nume David Bedford, mentorul lui Oldfield, cu o cariera dubla, in muzica clasica si in rock, ca si un saxofonist (sopran!), Lol Coxhill, un nume important in free jazz. El este f. apreciat de catre cei 3 fani ai genului (au mai fost 2 da’ au murit) mai ales ptr albumele lui de saxofon solo.

Povestea lui Ayers din May I? e foarte simpla. Mergea pe strada, l-a lovit foamea si cauta un loc unde s-o astampere. Gaseste o cafenea mica (si nu o mica cafenea cum s-ar putea crede). Acolo zareste o fata frumoasa pe care o intreaba politicos daca se poate uita o vreme la ea, fiindca ii place zambetul ei. Probabil ca era si isteata, nu numai frumoasa, ptr ca altfel Ayers ar fi scris alte cantece despre banane (un lait-motiv al creatiei sale).

 I just came in off the street

Looking for somewhere to eat

I find a small cafe I see a girl and then I say

`May I sit and stare at you for a while?

I`d like the company of your smile`

You don`t have to say a thing

You`re the song without the sing

The sunlight in your hair

You look so good just sitting there

`May I sit and stare at you for a while?

I`d like the company of your smile`

Update: Asta e o reeditare a unei povesti cu cantec pe care am scris-o initial in februarie 2007. Intre timp, in acel an, mai prin toamna, Ayers a binevoit sa scoata un nou album de studio, dupa o pauza de 15 ani. Sa-i fie de bine.

Etichetat: ,