he’s falling in love (so catch him)
“i have the needs of a temple
devotion and hope ’cause life
life’s about dying”
Anii 90 in muzica din UK au insemnat mai mult decat fabuloasele trupe britpop pe care le stim cu totii. Spre exemplu mai erau pe acolo si unii de-si ziceau Blueboy. Ei erau niste oameni ce pareau ca isi duc existenta intr-un univers paralel, unde nu exista decat melodie si armonie, plus o necesara doza de melancolie. O precizare importanta: Belle & Sebastian s-au nascut niste ani (vreo sapte) dupa Blueboy.
Si un rezumat, pentru membrii cercului de istorie de la noi din scoala. Blueboy au vietuit intre 1989 si 1999, timp in care au scos trei albume si vreo doua maini pline cu single-uri si EP-uri. Trupa nu a avut decat doi membrii constanti: Keith Girdler (vox) si Paul Stewart (guitars). O vreme a mai fost cu ei si o fata, Gemma Townlet (vox & cello). Despre Girdler trebuie sa va spunem din pacate ca s-a prapadit in 2007, fiind bolnav de cancer.
Multe voci si condeie spun ca albumul lor definitiv este Unisex, din 1994. Il aud acum si imi place. Mult.
Foarte fain, mersi de pont. Alternativul de la sfarsitul 80ilor si de dinainte de brit-pop si alternativul clasic e o zona foarte faina, in care (coincidenta) si eu sap acum. Recomand Pram sau Stereolab, sau tot shoegaze-ul.
esti un retro-hipster:d pe Stereolab ii stiu f bine, dar de Pram habar n-am. am sa-i verific:) i’m shoegazing, watch me shoegazing!