Mi-am propus ca weekend-ul asta sa iau la (re)ascultat opera muzicala a lui Nick Cave in integrum. Am inceput cu albumul “Door, Door”, realizat cu prima lui trupa, The Boys Next Door, rebotezata apoi The Birthday Party. Va urma desigur Bad Seeds, de la origini pana in prezent. Nu va lipsi nici noua senzatie rochenrol a mileniului, Griderman. E foarte posibil ca weekend-ul cavernos sa se prelungeasca si pe luni-marti. Sper ca babaciunea cretina care locuieste un etaj mai sus de mine sa faca apoplexie inca de acum, cand ascult Birthday Party. Pow! Pow! Pow!
Ca tot au scos Radiohead album nou, m-am apucat sa le reascult si pe alea vechi. Cred ca unul dintre momentele maxime este “National Anthem”, de pe “Kid A”. Este evident ca atunci cand au conceput piesa asta aveau ceva Charles Mingus in playlist. Si a fost bine. Alternativul si jazzistul din mine au amandoi orgasme cand aud chestia asta.
daca patti smith ar fi avut un copil cu iggy pop ar fi iesit pj harvey. a scos de curand un album nou. imi place. imi place si primul ei album. si al doilea. si al treilea. and so on. asta e de pe primul.
iar daca morrisey ar fi avut un copil cu david bowie ar fi iesit brett anderson. pe care l-am vazut ca solo act, in deschidere la muse (!!!) un stil schimbat fata de vremurile de glorie cu suede. nothing glamourous. doar reflectii amare de midlle-aged man. dar si asa, brett anderson suna la fel de bine si de sincer.
