Arhiva

Archive for octombrie, 2010

I’m gona keep catchin’ that butterfly in that dream of mine

Cel mai… nu stiu cum sa-i zic… vis pe care l-am avut vreodata. Se facea ca sunt un fluture. Dar nu asta ma uimea foarte tare. Insa ma miram putin ca desi sunt un fluture, am fost acceptat cu drepturi egale in familie. Am sa uitat sa precizez. Eram un fluture viu colorat.

Am I left to burn and burn eternally

Sunt convins ca dupa parerea multor amici de-ai mei, asta ar trebui sa fie la categoria “guilty pleasures”. Dar eu nu am placeri vinovate. Nu concep sa ma simt culpabil pentru ceva ce imi place! Cantecelul asta a fost scris de Bono, pe la finele anilor ’80, special pentru Roy Orbison si pentru vocea lui. Roy a murit cu putin inainte sa fie lansat albumul Mistery Girl. Ironia sortii a facut sa moara chiar in timpul reinvierii sale artistice.

“Am I left to burn and burn eternally”. Bine, Bono!

Hey ho, let’s go!

Cu tine vreau sa fuck copii, in buda la CBGB!  

warm and soft, in the flesh, close and hot, in the flesh

8 octombrie 2010 4 comentarii

Iubita mea Debbie Harry are 65 de ani acum. In anii de glorie cu Blondie era practic o “MILF”. Mai inainte, in anii 60, cand era inca o prospatura, a scos chiar un album cu o trupa folk-rock, in spiritul epocii, numita The Wind And Willows. Si mai inainte de asta cochetase cu un ansamblu de “musiqe concrete” sau o aberatie de genul. Respectiva incropire se numea FNUC&B (First National Unaphrenic Church & Bank).

In 73, impreuna cu alte doua vocalizde, a alcatuit The Stilletos,cu care pastisa sound-ul “girl group” in voga cu 10 ani mai inainte (Crystals, Ronettes, Shangri-Las etc). Erau acompaniate de un band din care faceau parte chitaristul Chris Stein (Debbie’s long time boyfriend, the luckiest bastard on Earth) si basistul Fred Smith (mai tarziu la Television). Alalte doua gagici au disparut, dar Debbie si Chris au mers mai departe, formand Blondie, in 74, toamna. Denumirea Blondie a fost inspirata de un sofer de camion anonim, care intr-o dupa amiaza insorita a strigat dupa Debbie pe strada: “Hey Blondie!”.

Inca din primii ani Blondie s-a amestecat in fabulosul cacat de la CBGB, fiind asimilata astfel miscarii punk new yorkeze. Mai tarziu, cand toata lumea intelegea punk mai ales prin Sex Pistols (fail!), li s-a pus eticheta “new wave” (daca asta a avut vreo semnificatie).

Asta e Debbie Harry la vremea primului album, Blondie, in ’76. Ce as dansa si eu cu ea (in ’76)!

Si dupa aia as schimba melodia:

PS Uite ce ne sfatuia ea in anul de gratie 1979:

PS 2 I love her anyway!

There’s no secret

7 octombrie 2010 2 comentarii

Unii pot fi surprinsi ca niste raspunsuri posibile la doua dintre intrebarile fundamentale ale omenirii se gasesc intr-un cantec al celor de la UNKLE (cu vocea lui Richard Ashcroft de la The Verve). Pentru amatorii de enciclopedii, cantecul este “Lonely Soul”, de pe albumul “Psyence Fiction”, din 98. Dupa toate aparentele textul ii apartine lui Ashcroft. Raspunsurile astea despre care vorbesc:
“There’s no secret to living. (There’s no secret to living) Just keep on, walking. There’s no secret to dying. (There’s no secret to dying) Just keep on flying.”
Poate ca unii nu-s satisfacuti de asemenea raspunsuri. Eu unul ma feresc sa adopt sentinte definitive, dar tind sa cred ca avem de-a face cu o usa intredeschisa spre adevar. Amen.

a long time a go we used to be friends

si nu pe facebook! cand te gandesti ca acum vreo trei ani astia umblau nestingheriti pe Vama Veche, cica venisera la Stufstock.

clipul oficial:

si unul fan made, care imi place chiar mai mult:

Elis vs Tom

5 octombrie 2010 2 comentarii

In 1974, cand marele si monstruosul Rock pusese stapanire pe intregul Univers, Elis Regina si Antonio Carlos Jobim si-au unit fortele ca sa faca un delicat album de bossa nova. I-au zis simplu, Elis & Tom (Tom era nick name-ul lui Jobim). Primul cantec de pe acest album, Aguas de Marco, este poate cel mai frumos cantec din lume.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.